"ţara arde şi baba se scarpină-n colon" cu citire de pe kamikaze.

acelaşi subiect, diverse nuanţe. specimene mirifice care-şi dau cu părerea că mai sunt câteva luni şi vor veni oricum alegerile, nu e nevoie să ieşim în stradă, că n-are sens să rupi capete. mai bine stai pe facebook şi comentezi graţios că e ok cum e acum, adică nu e, dar na' ce să-i faci, toţi sunt mişeli oricum. că revoluţia începe de la fiecare, în conştiinţa proprie şi tot discursul adiacent din pledoaria numărul 634839.

da. în mod clar începe. din momentul în care ai tastat commentul respectiv, toată lumea care va citi această opinie dintr-un tab de mozilla sau google chrome, se va ilumina brusc, revelaţie în masă, în trei săptămâni vom avea un guvern paradiziac şi toţi românii vor trăi excepţional în continuare. iar porcii zboară din aprilie şi până-n mai, atunci e sezonul, am citit undeva pe net.

cei care gândesc sănătos şi responsabil despre tot şi despre toate, vor gândi în continuare, ceilalţi vor vegeta în sinapse dezorganizate în continuare. lucrurile sunt foarte simple până la urmă. iar cei care se bazează pasiv pe noiembrie, pasiv să mănânce rahat în continuare, docil şi supus, aşa cum ne-am obişnuit. că, de ce să nu ? iar celor care răspund flegmatic că n-are cine să vină la putere. are. îi schimbăm pe rând şi ieşim în stradă de câte ori e nevoie.

cum se face că acest cretinoid prezidenţial se ascunde ca un mişel notoriu de atâtea zile, iar sluga lui atât de serviabilă invită poporul la un dialog, în timp ce se retrage din faţa camerelor când i se pune o întrebare?

vroiam să mă iau de unii şi de alţii, chiar dacă n-are niciun rost ..

dar are măcar unul,
că lumea se împarte definitoriu în aceste zile, în vreo trei categorii şi e chiar bine că se-mparte,
se filtrează oamenii după criterii noi.

dear diary,
sau cum să-ţi scrii angoasele pe jumătate de metru de bumbac sută la sută.

de obicei iei ce-a mai rămas din sâmbăta de faţă, o aşterni perfect pe o suprafaţă plată şi faci rapid o regulă de trei simplă cam cât de penibil ar fi dacă până la urmă te-ai rezuma la o leneveală parşivă printre cearşafuri cumpărate azi de la metro în timp ce era melodia aia în difuzoare, urlând la n decibeli, prin toată hala aia imensă plină de prosoape şi carne congelată, cum suna toată viaţa ta acum unşpe luni, când aşteptai trenu' ăla cu sufletu' la gură.

leneveală parşivă. un pahar cu trei degete de alcool şi dat mârşăvia aia de telefon pe silent. ar putea ieşi un roman, dac-ar fi să se-ntâmple un paragraf în fiecare dimineaţă la ora patru. dar de obicei, curge numai nişte muzică dubioasă pe fundal şi mai trepidează câte o fereastră de messenger în toată ameţeala asta virtuală în care, dacă dai enter la momentul greşit x .. e ca şi cum ai impresia că te-au fraierit ăia de la piaţă cu kilogramul de roşii. în rest, laissez-faire, cine mai stă să dea o tastă, două, şapte. cât timp poţi să salvezi un .doc ca şi cum nu mai contează cine ce cum unde.

cu încheiere pe melodia aia frumoasă pe care încercai să o explici lui robin, fără să dispună de youtube, că seamănă cumva pe boards of canada, în ecou ceva mai prelungit. totuşi, puţine lucruri seamănă cu soare cu dinţi, până la urmă. mai ales pe tren.

meanwhile, sipping this.
rum has never tasted this good.

d: bă. deci nu.
a: şi dacă nu se termină, ce? oricum nimic nu se termină niciodată
d: se termină tot delirul ăsta în care te-ai bagat, îl faci să se termine, TRAGI ULTIMA ŢIGARĂ ŞI GATA
a: dup-aia îţi mai cumperi mâine un pachet la 9 dimineaţa
d: pe dracu. nu mai cumperi nimic niciodată. pentru că te laşi, ştii? îţi trece toată epopeea asta în sfârşit pentru că deja e aşa de veche şi ştii că e veche şi ştie toată lumea că e veche şi nu mai are absolut niciun sens în niciunul dintre sensurile posibile în care ar mai fi putut avea sens
a: ..
d: you got the buttons and the guns.
a: nu-i vorba despre asta
d: de fapt, numai despre asta e vorba. te uiţi în oglindă, aşa cum te vezi, şi te-ntrebi ce cauţi încă în acelaşi loc în care ai mai fost o dată. şi după ce te uiţi bine tu la tine, cu întrebarea asta acolo, pui punct.
a: nu mai am puncte
d: ascultă-mă. pui punctul ăsta, te culci si mâine .. nimic, nu mai răspunzi, nu mai există.
a: hai afară
d: acuma ce? schimbi macazu' sau ce
a: hai afară
d: n-am tastat juma de oră ca să mă chemi afară ca şi când e luni seara şi ai chef de dume
a: hai hai hai
d: te iubesc, pricepi?
a: ca să
d: ca să-ţi revii, că nu o să te mai suporţi în curând
a: mai am până acolo
d: uau. câtă toleranţă, minunato.
a: i share
d: i'll pass
a: too bad. it tastes like lemonade
d: yet another wrapped up hand grenade
a: hai afară, te rog
d: ca să ce
a: ca să
d: ca să te văd cum te faci că eşti bine şi de fapt implodezi toată din cap până-n picioare?
a: nu implodez, promit
d: nu, te reverşi lamentabil
a: şi dacă-ţi iau popcorn? front row seats
d: i could be playing the whole thing myself, that's how well i know every fucking second of it
a: darling, you cannot play the whole thing, you are the whole thing.