situația descrisă mai jos se întâmplă cu ocazia licenței care tocmai a trecut. care prin urmare m-a lăsat vlăguită și fără poftă de mâncăruri. de unde care se defășoară procesul tipic mămos conform căruia sunt îndopată ca o poarcă de crăciun și am vitamine de băut. ca și copiii mici care fac fițe la masă.
apoi, nu m-am tuns scurt, oamenilor. mi-era părul prins în poză. așa.
căci mi-am auzit semne de întrebare și alte uimiri asemănătoare.
noapte bună deci.
maică-mea e un specimen aparte. atât de aparte încât mă prăvălește de râs când sunt pe acasă, mesele sunt un festin în fiecare zi, mă sună să mă-ntrebe ce fructe-mi doresc pe ziua respectivă, aleargă pe unde nu știu eu s-alerg în materie de chestiuni birocratice și alte minuni pe care le face orice mamă. numa' că e maică-mea. so.
să spicuiesc din ce se dialoghează la noi în casă.
hai te rog mănâncă.
o să mănânc.
[înfulecare în slow motion]
na în sfârșit ai terminat tot din farfurie, bravo.
mama, mă faci să mă simt de parc-aș avea 8 ani.
păi las că-ți trag două perechi de palme să te simți ca la 3.
.. nu că m-ar fi plesnit vreodată. but you get it. se dădea și ea funny.
oaaa .. ce tare-i mr. darcy! [suspine pe fundal] vreau și eu așa. [scena din pride and prejudice când ea fuge-n ploaie și el îi zice de toate]
păi șanse să plouă diseară oricum sunt. îl chemăm pe seba, te aleargă puțin prin parc și gata.
.. mai 'nainte eram la praktiker și căutam împreună draperii pentru dormitor. până când o dat cu retina de masa vieții. lemn masiv unghiuri drepte dragoste la prima atingere. că ea vrea masa. că vrea s-o cumpere. da' nu că mâine. că acuma. mai avea nevoie de 900 de lei. că masa avea și scaune fără de care praktiker nu dorea să o lase să plece în sufrageriile altora. că ea se duce să-i ceară bani la cunoștiința aia a ei pe care o salutat-o când am intrat în depozit. în condițiile în care de obicei mai bine își taie ceva decât să datoreze ceva cuiva. that bad, yes.
până la urmă am convins-o că sigur n-o să cumpere nimeni până mâine toate 3 seturile care erau pe stoc și am târât-o afară în parcare. la momentul scrierii acestor lucruri, se plimbă prin sufragerie și contemplează cum va arăta noua masă.
iar el numa' ce mi-a zis ieri că ce păcat că n-are maică-mea
cu vreo 20 de ani mai puțin. că altfel ..
yeah. she's the cutest lunatic ever.
but not as cute as my own cute self. apropo, așa m-am tuns.
ignorați testosteronul din poză. i'm the beauty of the couple.
că tot n-aveam poze cheesy pe blog.
miercuri la ora unșpe cântam que sera sera și eram gata de atac. să intru în 334 unde aveam să-mi spun discursul în fața comisiei unu. să le zic ce-am de zis, să mă-ntrebe ce au chef și să terminăm odată cu toată agitația asta inutilă numită și examen de licență, prin care toată lumea până la 3 grade de rudenie depărtare, crede că gata, sunt terapeut minune și soluția tuturor problemelor ce sunt și vă să vină. dar nu sunt. eventual peste doi ani.
dar când iese lumea-n lacrimi și nervi din sală ți se taie toată pofta. nu mai eram nici gata de atac nici măcar coerentă. dar eram gata să mă preling și să mă descompun în fața sălii să mă culeagă femeile de servici în făraș. până la urmă am intrat așa, un pachet de adrenalină cum eram. mi s-a gâtuit vocea pe primele două fraze până când au început să mă ia la rost. atâta mi-a trebuit. am continuat în forță și-n viteză. le-am spălat mințile și le-am nimicit toată ofensiva. m-au luat la bani mărunți până când i-am luat și eu pe ei. apoi am încheiat în glorie.
cică sunt un deliciu personal și academic. cu felicitări din partea decanei. plus taps on the shoulder de la mister șef de catedră. m-aș mai lăuda dar mă doare burta și mi-e somn după două zile de chefuială și filme și vin și sleep over și pisici birmaneze și conviețuit în trei cu cel mai cel și cea mai cea cu care am mâncat cartofi prăjiți și ne-am dus la spital la ora 8 ca să nu ne bage doctoru'n seamă că a fost accident și erau răniți de operat așa că ne-am dus să mâncăm la pizza hut dar cine să știe că mall-ul se deschide la 10 așa că tot mai bine-i acasă în trei.
ideea e că am scăpat de licență. party party.
de vreo doi ani n-am mai călcat pe la coafor. l-am lăsat pe dumnealui să-și bage foarfeca-n părul meu după cum poftește. mai o șuviță prea lungă, mai una prea groasă, până i-am zis taie-mi jos toate scările să fiu dreaptă peste tot. că mergeam la milano și s-arăt și eu ca omu'. chiar am arătat. satisfăcător.
numa' că de șapte zile încoace m-am hotărât că se-ngroașă treaba. implicit și coama. de prins în coadă era numa' bine că și-așa mai dă canicula între două torențiale așa că merge. dar bretonul mergea numa-n agrafe. sau pieptănat cu toată forța într-o parte dar tot arătam că n-am fost la coafor de ani de zile. așa că m-am dus. la tipul care-l tunde pe el de obicei când nu se tunde el însuși.
tipul era de treabă. avea părul lung prins într-o codiță. am observat că toți stiliștii care nu sunt gay au codiță. serios. avea și o soție blondă care tundea la doi metri mai la stânga, deci oameni muncitori profesioniști. i-am zis să-mi facă, cam ce vrea că eu
n-am inspirație, numa să-mi lase breton și eventual să-mi dea volum că m-am săturat să mi se aplatizeze de cap.
a băgat omu foarfecele, a tăiat ce-a tăiat. mi-a explicitat cum că de ce trebuie să mi-l fileze atâta, că e masă multă de păr, că de aia nu stă când mi-l tapez, că nu e bine. mi-a zis să nu mă mai ascund după breton că și-așa am fața mică și-ar fi drăguț să se mai vadă ceva din ea. la care i-am explicitat și eu că de lene mi-l las să mi se bage-n ochi că altfel îi moale și prost și nu stă cum vreau eu. așa că acum am un breton asimetric pe jumătate de frunte.
când să mi-l usuce, l-a chemat pe ucenic. care ucenic gravita prin jurul meu în cămașă blue classy ca să fure meserie. așa că au început să mă usuce amândoi. pe câte-o parte. eram cu două foehn-uri în păr și mă simțeam buricul coaforului. noroc că nu eram cu fața spre oglindă să mă pufnească râsul. mă întorseseră să se poată mișca mai bine. so that must be what a threesome feels like. foarte interesant.
așa că în sfârșit m-am dus la coafor.
crecă ar trebui să merg mai des. like .. o dată pe an. pentru când urlă estrogenul după freză nouă. că-n rest am pe cine să-mi retușeze vârfurile.
behold.
freză de dinainte să frecventez coaforul.
not bad, ha. așa ziceam și io.
post blogguitum: de la stânga la dreapta: profă.myownself.profă.gee.profă. bine, avem și profi la 60 de ani, dar ca idee. adică aveam, c-am absolvit. mâine-poimâine (literally speaking) susțin licența. so see you after that.
când mama aude prima plânsul copilului dintr-o mie de zgomote care se vehiculează prin domiciliu, însemnează și semnifică cum că are percepție selectivă. că-i pruncul ei. că-i mama lui. că na.
așa și io. ghici ce-am auzit la teve de la două camere distanță. suprapus peste coloana sonoră de la filmul la care mă uitam în camera mea. cu ușa-nchisă. the one and the only mădălina. mădălina manole. pe care o fredonam când mergeam la grădi.
când eram la grădi. când veneam de la grădi.
fată dragă, nu fi tristă fiindcă e păcat,
fără lacrimi nu există dor adevărat
atâta știam - atâta cântam. on and on and on. după care mai există aia cu Ei și ce dacă oamenii vorbesc tanana. apoi mai rămâne Te-am văzut, mi-ai plăcut sau M-ai văzut, te-am plăcut ceva jonglerie din asta de pronume.
m-au dus ai mei la casa sindicatelor să o văd. unde a cântat și cătălin crișan că dacă pleacă, să-l ia și pe el, dacă pleacă, să-l ia și pe el. că numa refrene știam.
mai era mihai constantinescu cu câinii vagabonzi și cu o lume minunată.
iar dac-am ajuns aici până la pădurea cu alune nu mai e mult. asta, ca să ai, miki, inspirație. pentru ce să aibă, citiți la ea cu două-trei posturi mai 'nainte.
ce vremuri, dom'le, ce vremuri, cu sticle de lapte de sticlă adevărată și gume turbo.
se ia o japoneză. se adaugă un franțuz. se studiază împreună la paris.
apoi se colaborează și voilà!
de aici vine șmecheria.
random fact: Freud își scria visele și le analiza. așa a-nceput să se psihanalizeze singur, ajungând la teoria penisului ca fiind buric al pământului.
printr-a 9a mi le scriam și eu. după care mi s-a făcut lene. de câteva săptămâni am monitorizat totuși că se repetă visele cu copii. fie fetuși, sugari sau toddlers. de obicei maxim 4 ani. iar pe ăștia, ba sunt ei nenorociți din start în sensul în care au vreo anomalie, ba îi pierd, ba tre să am grijă de ei și nu-mi iese nicicum.
acu două nopți, am pornit prin pădure cu ditamai trupa de oameni. ploua torențial și mă gândeam că o s-o dau în curând în pneumonie că n-am geacă și nici priceperi de bear grylls. probabil asta gândeau și ceilalți că ne-am oprit la un moment dat într-o stație de tramvai, în mijlocul munților. până la urmă a venit trenul care de fapt era vapor. și pe vapor aveam un prunc cu mine, care după o vreme s-a dat dispărut. l-am căutat în tot vaporul numa' că degeaba. deci am plâns tot restul visului și m-am trezit epuizată. astănoapte am visat că eram la o grădiniță de copii. out in the open. educatoarele îi puneau să închidă ochii și să se sărute când se găseau. cică exercițiu de percepție. în timp ce eu încremenisem într-un colț și vroiam să chem poliția.
deci nu înțeleg. i'm great with kids. ieri făceam clătite cu carla și-mi spunea că vrea să le zică ana la toate păpușile ei barbie, că ea crede că s-a atașat prea mult de mine. câți ani are carla? opt. eu n-aș fi debitat asemenea self-awareness stuff la sfârșit de clasă-ntâi. iar asta pentru că ne jucasem cu o seară înainte de-a păpușile ana și carla și seba și ne prăpădisem de râs. so i'm fun.
o fi ceasul bio care ticăie și nu-l bag în seamă. but come on.
© Blogger template 'Froggy' by Ourblogtemplates.com 2008
Back to TOP
