ca să sune oribil de romantic şi oarecum macabru. aşa ca noi.
câteva luni de fiere. cum spunea bruckner, dar n-am citit cartea aia. am citit numai hoţii de frumuseţe. ca şi acolo.
ca să nu mai scriem nimic nou sub soare, că cine mai citeşte bloguri oricum
numai că nu eram frumoşi. mai degrabă eram amari. amari şi sătui şi n-am furat nimic, cum ar fura tot omul, orice, să fie.
ca să fure ceva, parcă
aşa era nu?
am mai uitat din lucruri.
ca să vezi ce contează până la urmă
nu cine ce sau cum uită, ci cât.
ca să se contabilizeze cum trepidează lumea cu două bătăi pe minut
dacă mai are de unde să bată
fără virgulă. cică nu se mai pun nici alea în ultima vreme.
punct şi nu se mai uită nimeni în urmă.
cine mai are puls dup-asta, să se semneze undeva şi să plecăm odată acasă.
