"Cand vezi ce anume numesc unii oameni dragoste, iti vine sa vomiti"
"- Pune-te in locul meu. N-am facut-o decat o data si atunci era vorba de un viol. Nu cunosc din sex decat latura sa violenta. Ia-i sexului violenta: ce mai ramane din el?
- Iubirea, placerea, voluptatea...
- Da, niste chestii searbede, ce mai. Pana acum n-am mancat decat tabasco si dumneata vii sa-mi propui niste amarate de prajiturele cu orez."
"Intre timp ii zarisem chipul. Nu mi-am mai revenit niciodata. Nu exista nimic mai de nepatruns pe lume decat chipurile oamenilor, sau, mai degraba, anumite chipuri: o imbinare de trasaturi si priviri care devine dintr-odata singura realitate, enigma cea mai importanta a universului, pe care o privesti insetat si flamand, ca si cum s-ar afla inscris acolo un mesaj suprem. [..] A descrie frumusetea unui astfel de chip este la fel de zadarnic si de stupid ca si a incerca sa transpui in cuvinte inefabilul unei sonate sau al unei cantate. Insa, o sonata sau o cantata ar fi putut vorbi despre chipul ei. Nenorocirea celor care intalnesc un asemenea mister este ca nu mai pot fi atrasi de nimic altceva"
"- Ce-ti curge prin vine? Ceai de musetel?"
"- "Adevarata morala isi bate joc de morala". Asta e din Pascal.
- Lucrul cel mai grav la dumneata este ca gasesti pretexte intelectuale pentru actiunile dumitale lamentabile si sadice"
"- Nu gresesti. Pentru a convinge un ales de misiunea sa, trebuie sa-i ataci nervii. Trebuie sa-i intinzi nervii la maxim, ca el sa reactioneze cu adevarat prin intermediul furiei si nu al ratiunii. Gasesc de altfel ca esti inca mult prea cerebral. Ma adresez irascibilitatii dumitale, intelegi."
Cosmetica dusmanului - de Amelie Nothomb.
