a lecture on the circle

you draw a circle in the sand

and then halve the circle

with the same hazelnut stick.

next you fall to your knees,

then to all fours.

then you hit the sand with your forehead

and apologize to the circle.

that's all.

stănescu

outside in

"și dă-i mai departe cu insulele sau cu acei guru sau pur si simplu luând o ceșcuță de cafea și uitându-te pe toate părțile, nu ca la o ceașcă, ci ca la o dovadă a prostiei imense în care suntem cu toții băgați, să credem că obiectul acesta nu-i nimic altceva decât o ceșcuță de cafea, când cel mai tâmpit dintre ziariștii însărcinați să ne rezume teoria cuantică, planck și heisenberg, se omoară explicându-ne pe trei coloane că totul vibrează și tremură și e ca o pisică ce așteaptă să facă saltul uriaș de hidrogen sau de cobalt care ne va lăsa pe toți cu roțile în sus. grosolan mod de exprimare, zău așa.

[...]

ceșcuța de cafea e albă. bunul sălbatic e cafeniu, planck era un neamț formidabil. în spatele a toate astea Paradisul. toți vor să deschidă poarta ca să dea fuga la joacă. și nu pentru eden, nu atât pentru eden în sine, ci doar pentru a lăsa în urmă avioanele cu reacție, mutra lui nikita sau a lui dwight sau a lui charles sau a lui franco, trezirea cu deșteptător, supunerea față de termometru și ventuze, pensionarea cu un șut în cur (patruzeci de ani de strâns din fund ca să doară mai puțin, dar tot doare, vârful pantofului intră de fiecare dată puțin mai mult, cu fiecare șut nenorocește mai tare). și spuneam că homo sapiens nu caută poarta pentru a intra în împărăția milenară (deși n-ar fi rău deloc, zău n-ar fi rău deloc) ci numai pentru a o putea închide în spatele lui și a-și mișca fundul ca un câine mulțumit, știind că pantoful blestematei de vieți a rămas în urmă, izbindu-se de poarta închisă, și că poți slăbi acum cu un oftat strânsoarea sărmanului fund, că poți să te îndrepți și să începi să pășești printre floricelele din curte și să te așezi să privești un nor nu mai mult de cinci mii de ani, sau douăzeci de mii, dacă se poate și nimeni nu se supără și dacă e vreo șansă să rămâi în grădină privind floricelele."

Șotron - de Julio Cortázar

love at first browse

"What about a teakettle? what if the spout opened and closed when the steam came out, so it would become a mouth, and it could whistle pretty melodies, or do Shakespeare, or just crack up with me? I could invent a teakettle that reads in Dad's voice, so i could fall asleep, or maybe a set of kettles that sings the chorus of "Yellow Submarine" which is a song by the Beatles, who I love, because entomology is one of my raisons d'être, which is a French expression that I know. Another good thing is that I could train my anus to talk when I farted. If I wanted to be extremely hilarious, I'd train it to say "Wasn't me!" everytime i made an incredibly bad fart. And if I ever made an incredibly bad fart in the Hall of Mirrors, which is in Versailles, which is outside of Paris, which is in France, obviously, my anus would say "Ce n'était pas moi!"

What about little microphones? What if everyone swallowed them, and they played the sounds of our hearts through little speakers, which could be in the pouches of our overalls? When you skateboarded down the street at night you could hear everyone's heartbeat, and they could hear yours, sort of like sonar. One weird thing is, I wonder if everyone's hearts would start to beat at the same time, like how women who live together have their menstrual periods at the same time, which I know about, but I don't really wanna know about. That would be so weird, except that the place in the hospital where babies are born would sound like a crystal chandelier in a houseboat, because the babies wouldn't have had time to match up their heartbeats yet. And at the finish line at the end of the New York City Marathon it would sound like war."

Extremely Loud & Incredibly Close - by Jonathan Safran Foer

coming clean

"Cand vezi ce anume numesc unii oameni dragoste, iti vine sa vomiti"

"- Pune-te in locul meu. N-am facut-o decat o data si atunci era vorba de un viol. Nu cunosc din sex decat latura sa violenta. Ia-i sexului violenta: ce mai ramane din el?
- Iubirea, placerea, voluptatea...
- Da, niste chestii searbede, ce mai. Pana acum n-am mancat decat tabasco si dumneata vii sa-mi propui niste amarate de prajiturele cu orez."

"Intre timp ii zarisem chipul. Nu mi-am mai revenit niciodata. Nu exista nimic mai de nepatruns pe lume decat chipurile oamenilor, sau, mai degraba, anumite chipuri: o imbinare de trasaturi si priviri care devine dintr-odata singura realitate, enigma cea mai importanta a universului, pe care o privesti insetat si flamand, ca si cum s-ar afla inscris acolo un mesaj suprem. [..] A descrie frumusetea unui astfel de chip este la fel de zadarnic si de stupid ca si a incerca sa transpui in cuvinte inefabilul unei sonate sau al unei cantate. Insa, o sonata sau o cantata ar fi putut vorbi despre chipul ei. Nenorocirea celor care intalnesc un asemenea mister este ca nu mai pot fi atrasi de nimic altceva"

"- Ce-ti curge prin vine? Ceai de musetel?"

"- "Adevarata morala isi bate joc de morala". Asta e din Pascal.
- Lucrul cel mai grav la dumneata este ca gasesti pretexte intelectuale pentru actiunile dumitale lamentabile si sadice"

"- Nu gresesti. Pentru a convinge un ales de misiunea sa, trebuie sa-i ataci nervii. Trebuie sa-i intinzi nervii la maxim, ca el sa reactioneze cu adevarat prin intermediul furiei si nu al ratiunii. Gasesc de altfel ca esti inca mult prea cerebral. Ma adresez irascibilitatii dumitale, intelegi."

Cosmetica dusmanului - de Amelie Nothomb.

the memories, the memories

"For a hundred dead stories there still remain one or two living ones. I evoke these with caution, occasionally, not too often, for fear of wearing them out, I fish one out, again I see the scenery, the characters, the attitudes. I stop suddenly: there is a flaw, I have seen a word pierce through the web of sensations. I suppose that this word will soon take the place of several images I love. I must stop quickly and think of something else; I don't want to tire my memories. In vain; the next time I evoke them a good part will be congealed."

Nausea by Jean-Paul Sartre

deja-vu

"Singura sansa de supravietuire, cand esti sincer indragostit, este sa i-o ascunzi femeii iubite, sa simulezi detasarea, in orice imprejurare. [..] Oricum nu-mi trecuse niciodata prin minte sa contest aceasta lege, nici sa incerc sa ma sustrag: iubirea te face slab, iar cel mai slab din cuplu este oprimat, torturat si finalmente ucis de celalalt, care, la randu-i, oprima, tortureaza si ucide fara rea intentie, fara macar sa simta placere, cu o totala indiferenta; iata ce numesc oamenii, de obicei, iubire."

Posibilitatea unei insule - de Michel Houellebecq.